pagina personală a Dr.Iulian Hopulele

medic primar ortoped, Clinica de Ortopedie Cluj-Napoca

asistent universitar, Universitatea "Iuliu Haţieganu"

 

Mica ortopedie

bullet viscosuplimentarea
bulletapofizita tibială
bulletdurerea patelofemurală
bulletmeralgia parestezică
bulletsindromul compartimental

Ortopedia copilului şi adolescentului

bullet piciorul strâmb congenital
bullet scolioza

Osteoporoza:

bullet introducere
bullet diagnostic
bullet tratament ne-medicamentos
bullet tratament medicamentos
bullet informaţii suplimentare

Sarcoamele

bullet introducere
bullet informaţii suplimentare

Amputaţia:

bullet introducere
bullet durerea
bullet bandajarea
bullet recuperarea
bullet informaţii suplimentare

Artroplastia:

bullet introducere
bullet informaţii suplimentare

Alte informaţii:

bullet pentru colegi
bullet despre clinică
bullet broşuri

Despre mine:

bullet despre site
bullet despre mine
bullet contact
bullet blog (neserios)
bullet alte legături

 

 
 

 

Amputaţii - introducere

 

Amputaţiile pot fi consecinţa:

• unui traumatism (accident rutier, arsuri grave, striviri, leziuni prin arme de foc sau de alt tip)

• diabet zaharat sau alte stări patologice care reduc fluxul sanguin la nivelul membrelor

• formaţiuni tumorale benigne sau maligne

• anomaliii congenitale ale membrelor

• infecţii grave necontrolabile prin alte mijloace de tratament

 

Cel mai important este să ştiţi că, indiferent ce s-a întâmplat cu unele părţi ale corpului dumneavoastră, dumneavoastră ca persoană sunteţi acelaşi/ aceeaşi dinainte.

 

IMEDIAT DUPĂ INTERVENŢIA CHIRURGICALĂ

Scopul intervenţiei este, în primul rând, de a vă salva viaţa; în al doilea rând este de a crea un segment de membru restant pe care să se poată fixa în mod optim o proteză. Chirurgul va încerca să salveze cât mai mult din membrul respectiv cu putinţă. În cazul victimelor traumatismelor doctorul poate evalua abia intraoperator cât de mult din extremitate este distrus prin strivire sau infecţie. Aceasta înseamnă că amputaţia ar putea fi mai înaltă decât s-a prevăzut iniţial. 

Este normal să aveţi dureri foarte puternice după intervenţia chirurgicală deoarece chirurgul a secţionat piele, muşchi, nervi şi os. Acest tip de durere se va reduce cu timpul.

Se poate întâmpla ca medicul să nu sutureze plaga operatorie imediat datorită riscului de infecţie. Veţi avea un pansament mare pe segmentul de membru restant pentru a-l proteja şi a păstra plaga curată. După câteva zile medicul poate verifica plaga şi, dacă nu constată infecţii, poate să decidă sutura acesteia. Uneori medicul chirurg va lăsa un tub în plagă pentru a permite excesului de fluide să se scurgă afară. Acest tub este de regulă îndepărtat în câteva zile.

Următorul pas este bandajarea segmentului de membru restant în mod strâns. Bandajarea este necesară pentru a ajuta la maturarea bontului de amputaţie într-o formă ideală pentru protezare. Modul de efectuare a bandajului ar trebui să vă fie prezentat de un medic, o asistentă medicală sau de către kinetoterapeut.

Membrul operat va fi tumefiat (umflat) în urma intervenţiei chirurgicale. Tumefacţia poate determina durere şi poate limita mobilitatea articulaţiilor, aşa că este foarte important să fie menţinută sub control. Aceasta se poate face prin menţinerea segmentului de membru restant în poziţie proclivă, adică mai ridicat decât nivelul inimii.

 

ÎN TIMPUL VINDECĂRII

Cu cât mai repede vă ridicaţi şi începeţi să vă mişcaţi, cu atât mai repede vă veţi recupera. Oricum, recuperarea nu este niciodată un proces rapid. Fiecare pas va fi dificil: ridicarea în şezut la marginea patului, apoi într-un scaun cu rotile, ridicarea în picioare, apoi utilizarea cârjelor. Dar fiecare pas vă va aduce mai aproape de ceea ce făceaţi înainte de amputaţie. Încercaţi să faceţi progrese în fiecare zi.

Este important să vă păstraţi plaga curată. De regulă asistentele din spital au responsabilitatea efectuării pansamentelor: întrebaţi-le ce fac şi de ce fac ceea ce fac.

Prevenirea “redorilor” este foarte importantă. Redoare înseamnă "înţepenirea" unei articulaţii astfel încât nu este posibilă efectuarea uneia sa alteia dintre mişcările normale până la capăt. După amputaţie muşchii de la nivelul segmentului de membru restant şi din vecinătatea acestuia se scurtează. Aceasta tinde să plaseze articulaţia într-o poziţie flectată. Dacă rămâne aşa mai mult timp, va fi dificil de îndreptat, sau chiar se poate bloca de tot. Redoarea articulară şi contractura musculară (scurtarea muşchilor) pot face dificilă protezarea, sau pot chiar împiedica o protezare satisfăcătoare.

Exersaţi continuu pentru a vă creşte forţa musculară şi pentru a vă păstra flexibilitatea articulară şi învăţaţi să mergeţi cu cârje. Un kinetoterapeut (acolo unde este disponibil) vă poate arăta ce exerciţii să faceţi şi cum să mergeţi cu cârje. 

 

INTERVENŢII CHIRURGICALE SUPLIMENTARE

Intervenţii chirurgicale suplimentare pot fi necesare:

• dacă segmentul de membru restant se infectează

• dacă apar excrescenţe la extreemitatea osului segmentului de membru restant, care determină presiuni exagerate sau durere

• dacă prima operaţie nu a fost efectuată în mod corespunzător

Evident, nimeni nu doreşte intervenţii suplimentare. Acestea pot fi însă necesare pentru ameliorarea stării dvs.generale de sănătate, şi, dacă vă vor ajuta să "funcţionaţi" mai bine, trebuie luate în considerare.

DA!

 Când staţi pe scaun, repartizaţi-vă în mod egal greutatea pe ambele fese şi ţineţi picioarele apropiate. Utilizarea unui scaun tare şi drept vă va ajuta să menţineţi această postură.
Staţi cât mai mult timp pe burtă, astfel încât să vă forţaţi şoldul în extensie.
Ţineţi segmentul de membru restant culcat în pat cu picioarele apropiate, atunci când sunteţi culcat pe spate.
   

 

NU!

 Nu vă sprijiniţi bontul pe mânerul cârjelor sau pe braţul fotoliului/ scaunului cu rotile.
Nu şedeţi perioade lungi de timp.
Nu lăsaţţi genunchiul în poziţia flectată perioade mai lungi de timp, nici în pat şi nici în scaunul cu rotile.

 

Copyright © 2004 dr.Iulian Hopulele. All rights reserved. Revised: 01/29/06.